BRÂNCUȘI, SIDEX GALAȚI
& MAC MONTREAL
Un  paznic plictisit păzește o placă ruginită de oțel. Are două tone, scrie pe ea Made in Romania,  o cheamă „Pasăre în spațiu” și este sprijinită de aer. Nu, nu e metaforă.
 1927, NEW YORK – JACOB EPSTEIN, MARTOR

 – Îl cunoașteți pe Constantin Brâncuși? 

 – De 15 ani. 
 – Este el un sculptor? 
 – În opinia mea, da, incontestabil! 
 – Care este reputația sa? 
 – Aceea a unui mare artist, trebuie să spun. 
 – Uitați-vă la această sculptură! Este ea o operă de artă? 
 – După părerea mea, da! 

  Contra-interogatoriul 

 – Aveți vreo legătură cu realizarea de sculpturi ca și lucrul acesta, cunoscut ca și exponatul „1”? 
 – Nu. 
 – Nu ați făcut nimic asemănător în toți cei 30 de ani ai dumneavoastră? 
 – Niciodată. 
 – Îl considerați artă? 
 – Cu siguranță, da! 
 – De ce? 
 – Îmi încântă simțul frumosului. 
 – Deci, dacă am avea o bară de alamă, curbată într-o formă mai mult sau mai puțin simetrică și lustruită perfect, am avea o operă de artă? 
 – Ar putea fi o operă de artă. 
 – Indiferent dacă a fost făcută de un sculptor sau de un mecanic? 
 – Un mecanic nu poate crea lucruri frumoase. 
 – Vreți să spuneți că un mecanic de primă clasă nu ar putea să pilească și să șlefuiască exponatul de față? 
 – Nu ar putea să și-l imagineze. Un mecanic nu poate să zămislească. 
 – Dacă ar putea să conceapă ar deveni el însuși un artist? 
 – Exact! 
 
***
Procesul a început la New York, pe 21 octombrie, 1927, iar obiectul acestuia era chiar definiția artei. 

Marcel Duchamp sosise la New York cu un an înainte, împreună cu 20 de sculpturi din studioul lui Brâncuși. Acestea aveau ca ultimă destinație două expoziții cu vânzare din New York și Chicago. Vameșul care a studiat lucrările a decis că nu sunt în niciun fel opere de artă, iar Duchamp a fost nevoit să plătească 4.000$ taxe vamale. Aceasta ar însemna aproape 93.000$ în 2015, dacă socotim inflația.

Exact același lucru a pățit fotograful Edward Steichen care se întorcea în SUA cu altă sculptură a lui Brâncuși. Cum Pasărea în Văzduh nu avea nici cioc, nici pene, nu putea fi o pasăre ci, mai degrabă, o nouă formă de a introduce metale în Statele Unite fără a plăti vamă, au decis vameșii. Fotograful a trebuit să plătească o vamă de 240$ (3.180$ în 2015).  

 

În anul care a urmat, Duchamp a hotărât să atace decizia vameșilor în instanță și așa a început un proces celebru, câștigat la final de Brâncuși și susținătorii săi.


"It's a Bird!", au titrat ziarele americane, parafrazând benzile desenate Superman.


Un număr de 35 opere de artă ale românului au ajuns și au fost expuse la Arts Club of Chicago în 1927. Toate lucrările au fost vândute. „Fără americani n-aș fi putut să produc toate aceste opere, nici măcar nu aș fi existat”, i-a spus Brâncuși directorului muzeului Guggenheim în 1955.
 BRÂNCUȘI vs. THE UNITED STATES
Unui artist britanic i-a venit ideea de a aduce sculpturile lui Brâncuși, cele care au fost expuse la Arts Club of Chicago, din nou împreună.  Simon Starling a căutat fiecare sculptură aflată în fotografia de la 1927 și a plecat să o fotografieze. Așa a reușit să reunească toate operele, chiar dacă numai virtual.   

A documentat totul în expoziția pe care o puteți vedea la Muzeul de Artă Contemporană din Montreal (MAC). Cu siguranță nu o să mai întâlniți degrabă în oraș o expoziție atât de legată de români și România ca și Métamorphologie a lui Simon Starling.

Oh, și ca să puncteze procesul juridic de care vorbeam mai sus, Starling a cumpărat o placă de oțel de la Sidex Galați. I-a spus tot „Pasăre în Văzduh” (Bird in Space) și reușește să o treacă dintr-o țară în alta fără peripeții și fără taxe vamale.
 SIMON STARLING ȘI SIDEX